Detectives of Seonam Girls High School (2014)

Detectives of Seonam Girls High School (2014)

O perioada frumoasa din viata multora dintre noi au fost anii de liceu. Sa fi urmat cursurile la un liceu modern si echipat conform normelor europene dintr-un oras industrial (sau plin de negustori priceputi) sau la un liceu amarat dintr-un targ deprimat nu cred ca a influentat cumintenia sau nazdravaniile nenumarate ale progeniturilor din intreaga lume. Fiecare dintre noi a pastrat in sertarasele amintirilor o imagine dulce, un sunet vibrant sau o atingere calda. Cu bune sau cu rele, acele clipe au marcat fiecare fibra a noastra si a indreptat (sau strambat) viitoarea personalitate. S-a visat atat de mult pe bancile scolii incat firele de nisip din Sahara s-ar rusina de inocenta si frumusetea lor. In acelasi timp, vantul napraznic care biciuie fara mila inca de la inceputul lumii dunele de nisip, se intreaba daca nu s-a nascut din nelinisti trupesti sau angoase psihice. Unii dintre noi inca isi mai trag seva hranitoare din acele vremuri.

Nu exista parinte care sa nu-si doreasca tot ce e mai bun pentru copilul sau. Ii poate oferi orice de pe acest pamant, orice poate fi cantarit sau masurat. Uneori nu exista limita, dar din pacate, copilul pare sa simta aceasta dragoste ca un lat care se strange treptat in jurul gatului. Motivatia parintelui e diferita de la caz la caz, totusi exista un singur punct comun in toata grija lor: controlul. Aceasta se manifesta in toate felurile si in toate modurile. Papusa scumpa si impodobita cu pietre pretioase pe care nu a avut-o niciodata sau masinuta electrica care arata ca un OZN cu prea multe beculete albe, rosii si albastre sunt doar cateva exemple. Sa nu uitam ca inca exista copii care sunt nevoiti sa citeasca la lumina galbena a lumanarii sau sa strabata munti pentru a ajunge la singura scoala din regiune. Ca iarna, scoala e mai primitoare decat prapadita lor casa.

Urmasii nostri poarta pecetea genetica a fiecaruia dintre parinti. Tigroaica naste tigrisori, ursoaica naste ursuleti, iar fiinta umana naste fiinte umane. Pana in anul de gratie 2000 era greu sa ne imaginam ca un barbat poate sa nasca sau ca o femeie sa duca la bun sfarsit o sarcina care nu se dezvolta in uter, dar iata ca unele scenarii desprinse parca din cartile sau filmele SF au devenit realitate. Cred ca realitatea nu a fost complet explorata, iar limita nici macar nu a fost gasita. De fapt, nu ar trebui sa ne surprinda deloc.

Asadar, uneori ramanem surprinsi ca progeniturile noastre au "talente" ascunse. Au acel ceva care noua ne-a lipsit in viata. Un pic mai indrazneti, mai neobrazati, mai rapizi in decizii sau cu inima rece, puternica. Mostenirea genetica nu umple trupul sau mintea 100%, de aceea, golul este umplut de interactiunea acestora cu cei din jur. Ne asteptam ca tigrisorul sa vaneze mamifere, ursuletul sa dea buzna doar in stupul dulce al albinelor, iar fiinta umana sa scrie numai romane de dragoste desavarsind altruismul si fatalitate.